Viața unui creștin este o viață „în stăruință”. Peste tot în Noul Testament este „presărat”  acest îndemn sfânt. Înainte de a vorbi despre ea, este bine să  definim ce înseamnă stăruință:
Stăruință înseamnă a insista, a persevera, a persista într-un lucru pe care  îl ai. Deci, ca să avem un limbaj corect, felul nostru de exprimare trebuie să fie "stăruință în Duhul Sfânt " și nu "după Duhul Sfânt". Nu poți persevera într-un lucru pe care nu-l ai. Nu poți face baie decât în apă și nu după...

Există stăruință în bine (Rom. 2/7), dar și stăruință ÎN rău (Ecl. 8/3), ÎN legătura frățească, în rugăciune, ÎN învățătura apostolilor, ÎN frângerea pâinii (Fapte 2/42) și să nu uităm de stăruința ÎN dragostea frățească (Evrei 13/1)
În Comunitățile  penticostale există o stăruință suplimentară numită „stăruința după Duhul Sfânt.” Cei care se convertesc și sunt botezați sunt direcționați spre această formă de stăruință.

Ce este ea?
Este o întrunire specială pentru rugăciune în care cei ce consideră că nu au Duhul Sfânt au posibilitatea ca prin rugăciune stăruitoare să-L primească cu ajutorul celor ce îl dețin. Modurile de stăruință sunt diferite, iar formula de adresare folosită în rugăciune diferă și ea de la unii la alții. Accentul este pus  pe latura fonică. Cu cât atmosfera este mai zgomotoasă (gălăgioasă)  șansele de a-L primi sunt mai mari. Pentru susținere sunt binevenite persoanele vocale...
De regulă participarea persoanelor străine este   interzisă, dar nu înțeleg de ce... (?) La sărbătoarea „Cincizecimi” revărsarea Duhului Sfânt s-a făcut în prezența a mii de oameni necredincioși. A fost o adunare publică. Dacă la botezul în apă invităm prieteni necredincioși, facem fotografii sau filmăm evenimentul pentru a rămâne amintire, de ce nu stau lucrurile la fel și atunci când suntem botezați cu Duhul Sfânt? N-am avut ocazia să văd la nimeni o fotografie de la acest eveniment. În scurgerea anilor, am văzut în Buletinul Cultului Penticostal  publicate zeci, chiar sute de fotografii cu candidați botezați în apă din diferite biserici și nici una de la botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta nu vă spune nimic? Să fie ceva de ascuns? Botezul în apă - o lucrare făcută de oameni, merită mediatizată, iar botezul cu Duhul Sfânt - o lucrare făcută de Dumnezeu, nu merită?

Este necesar să deschidem Sfânta Scriptură, să cercetăm, să vedem dacă există compatibilitate.
În ea nu vom găsi expresia „stăruință după Duhul Sfânt” și nici că s-ar fi organizat undeva. La una din conferințele locale liderul de la centru a deplâns situația critică dintr-o Biserică pentru că nu s-a mai primit Duhul Sfânt de 30 de ani - spunea el, deoarece nimeni nu a mai organizat stăruință în tot acest timp. Ați auzit o afirmație mai falsă ca aceasta?
Să înțeleg de aici că membrii Bisericii  au fost lăsați „orfani” din lipsă de organizare cât și din neglijența organizatorilor? Dar ca cineva să intre în părtășie cu Duhul Sfânt este nevoie de organizare, organizatori, sau intermediari?

Cum și când se primește Duhul Sfânt din punct de vedere biblic și nu confesional?

NICĂIERI NU găsim consemnat în Biblie ca cineva să fi primit Duhul Sfânt ca rezultat a rugăciunilor sale. NU.

Foarte important de știut: Duhul Sfânt este un dar. Darurile nu se cer, ci doar se acceptă. Orice lucru cerut nu mai este dar, ci binefacere. Duhul a fost făgăduit ( promis) prin prorocul  Ioel  (2/28)  Promisiunea actualizată de apostolul Petru este clară și nu lasă loc interpretărilor: " În zilele din urmă voi turna din Duhul Meu peste ORICE FĂPTURĂ... " Duhul Sfânt este rezultatul unei făgăduințe cu privire la orice făptură și nu doar la o categorie. Luăm un exemplu pământesc și-l vom înțelede pe cel duhovnicesc: Ploaia cade și peste cei buni și peste cei răi. Expresia "turnat" face referire  la abundență. Rămâne la hotărârea fiecărui om dacă îl acceptă sau îl respinge.

Deci cum se primește Duhul Sfânt?

Prin acceptare - prin credință. Apostolul Pavel întreabă nedumerit: „Iată ce voiesc să știu de la voi: prin fapte ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței? Sunteți așa de nechibzuiți?"   (Gal. 3/2,3)

 Nu se cere nici un fel de organizare și nici demersuri suplimentare. Este suficient să medităm și să folosim același mod în care oamenii L-au primit  pe Isus: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii a lui Dumnezeu.”  (Ioan 1/12) Prin credință L-am primit pe Isus, prin credință primim Duhul Sfânt. (Efes 1/13) Din momentul în care Fiul s-a înălțat la cer, iar locul Său a fost luat de Duhul Sfânt - ce are rolul de a implementa mântuirea în viața omului - principiul în ce privește modalitatea de primire este același, deoarece este același Dumnezeu. Ce te determină să crezi că Duhul Sfânt se primește altfel?

Foarte important: Nu  poți să-L primești pe Fiul, sau pe Dumnezeu Tatăl, fără să-L fi  primit mai întâi pe Duhul Sfânt. Nu poți trece peste... Nu poți spune: Eu sunt creștin, am pe Fiul și pe Tatăl, dar n-am Duhul. O asemenea gândire nu se armonizează cu învățătura Scripturii în ansamblu... 2Cor. 3/17: "... Căci Domnul este Duhul... Nimeni nu vine la Tatăl dacă nu este atras de Fiul - spunea Isus. Acum, NIMENI NU VINE LA FIUL ȘI APOI LA TATĂL, DACĂ NU ESTE CONVINS DE DUHUL SFÂNT. Există o ordine...

Cum intră lumea în contact cu divinitatea ( Duhul Sfânt ) (conf. Ioan 16/8, Fapte 2/17)               

Prin intermediul  cuvântului Evanghelliei. (Fapte 2/37; 10/44). EL face legătura cu  mântuirea. El o implementează  în viața omului. Cuvântul este sabia Duhului care străpunge. (Efes. 6/17) Tocmai de aceea ni se spune că biserica se înmulțea cu ajutorul Duhului Sfânt.

Folosindu-se de Cuvânt - ce este viu și lucrător - El bate la inima oricărei făpturi omenești (Apoc. 3/20). Duhul Sfânt este purtătorul Cuvântului (conf. Marcu 13/11) Acceptând Cuvântul, îl acceptăm pe Duhul Sfânt, respingând Cuvântul, îl respingem pe Duhul Sfânt. La sfârșitul predicii respinsă de ascultători, Ștefan constată: "Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt."  (Fapte 7/51)_ Astfel se explică promisiunea făcută de Dumnezeu prin prorocul Ioel, precum că Duhul Sfânt va fi turnat peste orice făptură (Fapte 2/17) -  Evanghelia  fiind propovăduită la orice făptură omenească (Marcu 16/15) 

În Apoc. 3/13,20 citim: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Iată Eu stau la ușă și bat, dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”.
Nu eu sau tu trebuie să-L cauți pe Duhul Sfânt deoarece El ne caută pe noi. De ce? Pentru că „... ne vrea cu gelozie pentru Sine”. (Iacov 4/5. Chiar dacă ne vrea cu gelozie, El nu intră abuziv ci bate și așteaptă. Iar dacă ai auzit -  ai deschis - și i-ai permis  să intre, El va intra...
Nu aștepta ca cineva să intermedieze relația ta cu Duhul Sfânt. Nu este necesar un loc special de întâlnire, ci oriunde te-ai găsi, dacă auzi bătăile în ușa inimii - deschide și lasă-L să intre...

Așadar: Umplerea cu Duhul Sfânt se face la convertire. Apostolul Pavel - cel ce a pus bazele doctrinei Duhului Sfânt pentru biserici s-a umplut cu Duh Sfânt la prima întâlnire cu Isus  după care a cerut: " Călcați pe urmele mele!"  Este momentul în care omul renunță la eul său și la firea sa pământească ca formă de control și lasă întreaga ființă sub controlul și călăuzirea Duhului. Sub îndrumările noului stăpân viața își schimbă cursul...

Ajuns în noua locație Duhul Sfânt: „aduce lumină”. (Rom. 9/1) Este modalitatea prin care i se dă posibilitatea omului de a conștientiza personal starea păcătoasă în care se găsește (Ioan 16/8) Din momentul conștientizării, Duhul Sfânt împreună cu voința personală, începe procesul de înnoire (nașterea din nou) având la bază pocăința - ce înseamnă schimbare. Nu există naștere din nou fără  Duhul Sfânt. Este total greșită învățătura ce se predică în mod deosebit în mediul penticostal - din care fac parte - precum că (omul) trebuie să se pocăiască, apoi după ce a realizat acest obiectiv va trebui să stăruie pentru Duhul Sfânt. Întâi Duhul Sfânt, apoi nașterea din nou. El este Cel ce produce înnoirea (Tit 3/5) 

Fără Duhul Sfânt pocăința este superficială și de scurtă durată. Fără rădăcină, ține până la o vreme... (conf. 1Împ. 21/27) Pocăință înseamnă roade (fapte) ce conduc la sfințire: „Dar acum o dată ce ați fost izbăviți de păcat, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică” (Rom. 6/22)  Roade vrednice de pocăința voastră (autentică) - a cerut Ioan Botezătorul celor ce doreau să se boteze. În acest mod, omul se face părtaș firii dumnezeiești - devenind o făptură nouă - fugind de stricăciunea ce este în lume determinată de pofte. (2Petru 1/4)  Natura nouă crează toate condițiile ca Duhul Sfânt să locuiască în noua locație. De fapt acesta este obiectivul pe care trebuie să-l atingă fiecare creștin: „Voi sunteți duhovnicești dacă Duhul Sfânt locuiește  cu adevărat în voi”. (conf Rom. 8/9) Expresia „locuit” însemnând domiciliul stabil.

Și totuși, tu crezi că este nevoie de stăruință, deoarece așa ai fost învățat? Nu te împiedică nimeni. Dar în ce mod? „... El s-a făcut că vrea să meargă mai departe, dar ei au STĂRUIT de El și au zis: rămâi cu noi... Și a intrat să rămână cu ei.” (Luca 24/29) Foarte interesantă remarcă... Ce frumos! Ce simplu! Este un mod  de ați manifesta dorința și disponibilitatea de a rămâne mai departe în viața ta, dar această dorință este una personală și nu are nevoie de personal suplimentar care să intermedieze relația ta cu Duhul Sfânt. Nimeni nu trebuie să-ți spună dacă ai, sau nu ai Duhul Sfânt. Tu singur trebuie să fii convins... și să poți spune ca și apostolul Pavel: „Și eu cred că am Duhul lui Dumnezeu”. Te poți verifica în orice moment dacă crezul ce îl ai nu te înșeală urmărind semnul ce însoțește primirea Duhului Sfânt:

ÎNNOIREA (Tit 3/5)

SFINȚIREA (1Petru 1/2)

ROADA (Gal. 5/22) 

DARURILE (1Cor. 12)  - ce pot conține în unele cazuri și darul vorbirii în diferite limbi. Dar aceasta nu presupune ca fiecare  să vorbească în mod obligatoriu în alte limbi. Cum n-au toți darul tămăduirii, tot astfel nu toți vorbesc, sau ar trebui să vorbească în alte limbi - exlică apostolul Pavel. (1Cor. 14/30)) Isus a fost botezat în mod public cu Duhul, dar nu a vorbit în limbi. Dacă El - modelul nostru - n-a vorbit în limbi, crezi că îți va cere ție? Nu te lăsa înșelat de alte manifestări superficiale. Dacă ai aceste virtuții, ai garanția că ești pe calea cea bună.

Este absolut necesar să știi: Fără Duhul Sfânt NU EXISTĂ mântuire, deoarece omul nu are capacitatea de a se mântui singur. (conf. Rom. 8/9b): „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos ( Duhul Sfânt) nu este a Lui.”

El te-a convins că ești un om păcătos și  ai  nevoie de pocăință (Ioan 16/8)                                                                 

El ți-a luminat ochii inimii (Rom. 9/1, Efes. 1/18)               

El a lucrat la înnoirea omulu lăuntric în fiecare  zi. (1 Cor. 4/16, Tit 3/5)                                                                                   

El ți-a sfințit întreaga ființă. (1Petru 1/2)

El te ajută să  rodești rodul neprihănirii. (Fil. 1/11, Gal 5/22)

El dă daruri oamenilor. (1Cor. 12/4)

El te călăuzește pe calea cea nouă și vie. (Rom. 8/14, Evrei 10/20)

El mijlocește cu suspine negrăite pentru reabilitarea ta în caz de cădere specifică omului ce nu este decât carne păcătoasă. (Rom. 8/26) El...

Nimeni nu trebuie să-Lrefuze. Chiar dacă cineva nu-L acceptă, El bate și așteaptă la ușa inimii tale  deoarece te vrea cu gelozie pentru Sine... Nu tu L-ai căutat pe El, ci El te-a căutat pe tine.
El  caută  să mântuiască ce este pierdut. Este scopul Său...
 

Fiți binecuvântați!